Blogul Big Bang

Acest blog este un blog despre ¨cuvinte¨ asa cum le folosim zi de zi, asa cum le citim in carti si asa cum ne bucuram de ele atunci cand fac parte dintr-o declaratie de dragoste! Asa cum nu vom reusi vreodata, nici prin cel mai mare efort, sa scapam de cuvinte, la fel nu vom reusi sa scapam de semnificatia lor – ele inseamna ceva! Le putem folosi pentru a construi alegorii, pentru a descrie imagini pe care nici cea mai performanta camera de filmat nu le-ar putea procesa, pentru a exprima sentimente, pentru a reda adevarul. Le putem folosi pentru a acuza sau pentru a apara, asa cum le putem folosi corect si incorect. Dar cuvintele pot deveni inselatoare atunci cand inima celui care le da viata isi pierde undeva pe drum sinceritatea, atunci cand intunericul din adancul unui suflet le imprima cu falsitate. Ce se intampla cu noi, cei care am ajuns la deplinatatea facultatilor mintale(daca exista asa ceva), e faptul ca odata ce am ajuns sa intelegem cat de cat semnificatiile lor, ale cuvintelor, incepem sa avem incredere in cuvinte si inevitabil in cel ce ni le spune(sau avem incredere in semnificatia lor pentru ca avem incredere in cel ce ni le spune). In acest sens, e nevoie de o doza mare de credinta pentru a ajunge sa fim oameni normali si pentru a ne pastra statutul acesta. Daca atunci cand ¨mama¨ imi spune ca masa e masa as face pe scepticul, nu as ajunge niciodata sa stiu ca masa e masa. Pentru maturizare exista, in acest sens, o singura cale: o credinta care nu garanteaza nimic. Copiii internati la clinicile de neuropsihiatrie sunt ori cei care nu aud ca masa e masa, ori cei care nu vad ca masa e masa, ori cei care sunt impiedicati sa creada ca masa e masa – si ultimul caz e cel mai grav! Din cate se pare, ei nu pot face o alegere, necredinta lor in faptul ca masa e masa nu depinde de ei si cu siguranta nu au aplicat nici metode stiintifice care i-au determinat sa se indoiasca de semnificatia cuvantului ¨masa¨. Insa povestea nu se incheie odata cu intelegerea semnificatiei lui ¨masa¨ – acesteia ii urmeaza o perioada in care trebuie sa credem cuvintele a si mai multor oameni, ceea ce sociologii ar numi integrarea in societate. Cuvintele incep sa se imprime in noi, tot mai mult devenim inconstienti de ele, tot mai mult uitam de maretul act de credinta pe care l-am facut ani la rand pentru a ajunge ceea ce se cheama ¨oameni normali¨. Unii dintre noi ajung chiar sa creada ca toate convingerile lor au ajuns sa se nasca pe cale stiintifica! Dar chiar si in cazul celor din urma credinta in semnificatia reala a cuvintelor, in cuvintele sotiei, in cuvintele sefului, subalternului sau avocatului este singura care poate garanta o mentinere a etichetei de ¨om normal¨! Odata ce aceasta credinta dispare, paranoia se instaleaza foarte usor – cuvintele incep sa prinda semnificatii nebanuite pe calea paranoicului, nici cele mai calde cuvinte nu il vor convinge de dragostea ce i-o porti – ci dimpotriva, il vor indeparta pana acolo incat in ochii lui, privindu-te-n oglinda, vei vedea un dusman. Cand citim cuvintele care exprima faptul ca s-a majorat painea, numai un gest de credinta ne salveaza de la a face doua drumuri pana la brutarie: unul cu bani coresponzatori pretului vechi si altul cu banii coresponzatori pretului nou. Nu se cuvine desigur sa credem orice nerozie pe care o auzim, dar nici nu putem nega acea credinta care ne face pe toti normalii normali.

In noi, locuiesc cuvinte si pentru majoritatea din noi, cred eu, e inaltator faptul de a locui cuvinte cat mai potrivite, decente, frumoase, incurajatoare – e si mai inaltator faptul ca locuind in noi, le putem folosi. Si ce e mai placut decat a folosi aceste cuvinte in raport cu cei pe care ii iubim cu adevarat? O veche naratiune spune: ¨Si cuvantul Lui nu salasluieste in voi, pentru ca voi nu credeti in Cel pe care l-a trimis Acela.¨ – aceasta naratiune sustine ca ar mai exista un Cuvant, un Cuvant mai adevarat decat celelalte si care poate locui in noi doar daca credem in ¨Cel pe care l-a trimis Acela¨! La fel cum daca nu credem in ¨mama¨ in noi nu va locui niciodata ¨cuvantul mamei¨, tot asa daca nu credem in ¨Acela¨, cuvantul Lui nu va locui in noi. Toata viata asta este un exercitiu pentru a crede in persoane si cuvintele lor, pentru ca apoi sa ajungem la cuvintele ¨Si cuvantul Lui nu salasluieste in voi, pentru ca voi nu credeti in Cel pe care l-a trimis Acela.¨ Un altfel de Cuvant si o altfel de Persoana au intrat in istoria noastra, nu stim cu mult mai mult despre El decat stie un copil despre mama lui, nu stim daca cuvintele Lui sunt adevarate sau nu, dar nici ale mamei nu stim daca sunt sau nu adevarate, nu stim daca e  mare sau mic, pentru ca asemenea mamei, atunci cand se apleaca asupra noastra e singurul lucru pe care-l vedem, nu stim daca sacrificiul pe care spune ca-l face pentru noi e real, dar nici despre sacrificiul mamei nu stim mai mult – sacrificiul devine palpabil pentru noi abia atunci cand facem uz de beneficiul ce emerge din el. In ambele cazuri, a refuza sacrificiul se lasa cu o autocondamnare la moarte. Care copil i-a spus mamei sale: ¨Gata, nu mai am nevoie de serviciile tale, nu am nevoie sa am incredere in tine si nici sa accept ca masa e masa, asa cum imi spui.¨? Odata ce am ajuns cu totii aici, se pare ca nici unul dintre noi nu am refuzat ceea ce a facut ¨mama¨ pentru noi – daca am fi facut-o, nu cred ca eram aici. Ar putea fi multi insa cei care refuza sacrificiul pe care l-a facut El, desi eu il vad ca pe o persoana plina de curtoazie si pasiune pentru rasa umana. Se pare ca acel Cuvant poate locui in noi, doar daca credem in Cel ce ni-l spune. Este oare Iisus Hristos demn de incredere? Atat cat poate fi o provocare o astfel de intrebare, sunt dispus sa o lansez.

Bine ati venit intr-o lume a cuvintelor, cuvinte pe care nu le vom separa de semnificatia lor chiar daca ar protesta o mie de filosofi. Va spun bine ati venit intr-o lume a semnificatiilor. O lume in care valoarea isi mai gaseste locul, chiar daca uneori doar in  inima noastra. Daca pur si simplu te plictisesti si esti din cei care mai citesc cate ceva, sau din cei care mai cauta cate ceva in cuvinte, ori ai pierdut de mult semnificatia si increderea in lucrurile mari, daca esti dintre acestia atunci ai nimerit bine. Chiar daca pe-acest blog nu se crede in basme, nu s-a abandonat mareata valoare educativa a lor.