Blogul Big Bang

-3-

Dragă Richard,

Ultima scrisoare a ta m-a dezamăgit enorm, am ajuns să văd cu ochii mei efectele nefaste ale Bibliei în viaţa ta. Recunosc că aveam aşteptări mult mai mari de la tine! Voi încerca acum să îndrept răul pe care ţi l-ai făcut cu mâna ta şi ignorând sfatul meu de a exersa suficient de mult tehnica argumentului circular: fără a stăpâni tehnica argumentului circular, ţi-am spus explicit, nu ai ce te atinge de Biblie. Dar tu vii şi îmi scrii aşa:

Maestre Dawking, am început de curând studiul meu critic asupra Bibliei. Spre surprinderea mea, am descoperit unele lucruri care mă neliniştesc. Am urmat sfatul dumneavoastră şi înainte de a mă pune pe treabă am studiat ghidul de studiu pe care mi l-aţi trimis. Am înţeles clar faptul că în urma studiului critic trebuie să ajung la următoarele concluzii: 1) Biblia este o colecţie de scrieri care se contrazic şi nu poate fi de încredere. 2) Biblia instigă bărbaţii la a-şi dispreţui şi urî femeile. 3) Biblia promovează separarea şi menţinerea duşmăniei între oameni. 4) Sistemul moral promovat de Biblie este unul primitiv, proclamând sclavia şi alte comportamente antiumanitate. 5) Iisus Hristos este un retardat mintal, un masochist care nu căuta binele oamenilor, ci propria plăcere în suferinţele pe care îi provoca pe oameni să i le producă. După ce am început studiul, am constatat că îmi este aproape imposibil să ajung la aceleaşi concluzii. Aşa că, maestre, te rog pe cât îţi stă în putinţă, să mă ajuţi în dificultăţile mele. De exemplu, în legătură cu punctul 2, am citit în Efeseni 5:33 următorul aspect: “Încolo fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine…”. Nu am găsit în schimb niciun loc în care să scrie că bărbatul trebuie să nu îşi iubească femeia. Tot ce am găsit a fost un loc în care spunea că omul trebuie să îl iubească pe Dumnezeu mai mult decât pe orice membru al familiei, dar în rest scrie clar că trebuie să îşi iubească femeia. În legătură cu punctul 3, ghidul spunea că trebuie să ajung la concluzia că Biblia promovează separarea şi duşmănia între oameni. Am găsit într-adevăr unele pasaje de acest gen, dar mi s-au parut extrem de justificate. De exemplu, în Efeseni 5:7, scrie că un creştin nu trebuie să se întovărăşască cu oameni care fac rău. Însă nu pot să spun că promovează separarea, ci doar că omul respectiv nu trebuie să ia parte la lucrurile rele pe care le fac alţi oameni. Iisus nu a fost separat de cei care fac rău, dar nici nu a făcut ceea ce făceau ei. În legătură cu duşmănia, am găsit de asemenea un verset interesant, care la prima vedere nu pare a susţine concluzia ghidului. În Matei 5:43, am găsit aşa:  “Aţi auzit că s-a zis: “Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău”. Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc…” Sunt sigur că trebuie să fie ceva la mijloc, ceva ce îmi scapă în legătură cu Iisus, pentru că simt ca şi cum ar începe să-mi placă persoana lui. Maestre, nu ştiu ce se întâmplă cu mine, pentru prima dată am început să mă îndoiesc de ceea ce scrie ghidul, când am citit asta: “Căci împotriva adevărului n-avem nici o putere; avem pentru adevăr.“(2 Corinteni 15:8). Mi s-a părut interesant că aceşti oameni primitivi susţineau că ei au putere pentru adevăr, nu împotriva lui. Mi se pare o afirmaţie adevărată şi mă simt ca şi cum aş fi învăţat oarece lucruri folositoare din studiu, doar că nu am ajuns la concluziile ghidului. Îmi pare rău că am o gândire atât de incorectă, dar trebuie să recunosc sincer că nu am reuşit să ajung la niciuna din conlcuziile respective.  Despre concluzia cu sclavii, vă voi scrie pe larg în scrisoarea următoare.

Richard dragă, ştii cum se numeşte ce ai făcut tu? Tragedie! Nu-mi vine să-mi cred ochilor când citesc aceste blasfemii ale tale. Dar să trec la subiect, poate aşa mă descarc de tensiunea asta negativă.

În primul rand, pot spune cu certitudine că nu ai citit ghidul pe care ţi l-am trimis, iar dacă l-ai citit, atunci nu l-ai urmat. Acolo, de la pagina 17 pănă la 29, apare o listă de versete interzise ateilor de orice nivel. S-a descoperit că oricât de experimentat, ateul care le citeşte, ajunge să exprime exact ceea ce şi tu ai exprimat. În primul rând începe să îl simpatizeze în mod conştient pe acest Iisus, şi în al doilea rând, începe să pună la îndoială ghidul. Aşa că lista cu versete interzise, devine chiar lista de versete pe care le citeşte respectivul. Mă gândesc că acest rău te-a pândit şi pe tine, pentru că dacă te uiţi cu băgare de seamă, observi că mare parte din scrisoarea ta conţine versete din lista celor înterzise. În al doilea rând, constat că nu ai făcut progrese în ce priveşte argumentul circular, cu alte cuvinte încă nu ai învăţat să gândeşti în cerc. Este clar că Iisus este un impostor şi un bolnav mintal pentru că este Iisus. Acesta este adevărul, o cercetare a cuvintelor lui, în scopul verificării acestei informaţii este permisă într-adevăr, însă aceasta nu trebuie să includă şi afirmaţiile conţinute de versetele interzise. Oricum, cercetarea este inutila, pentru că suntem siguri că de 1000 de ori mai mult au dreptate ghidurile noastre decât ceea ce spune Iisus în Biblia lor. Ştim sigur, în mod ştiinţific, că Iisus este un impostor şi un dezechilibrat mintal – nu avem nevoie, aşadar, să verificăm cuvintele lui. Chiar este indicat să nu le verificăm. În ce priveşte faptul că bărbaţii sunt instigaţi de Biblie la a se comporta inuman cu femeile lor, nu trebuia să te legi de verseteul în care se susţine că ei trebuie să le iubească, era suficient să te legi de cel în care Pavel spune că nu le permite să vorbească în adunari. Acest verset arată clar că Biblia instigă bărbaţii să se comporte inuman cu femeile lor. Şi ca să nu te mai deranjezi să cauţi ce însemna pe vremea aceea, termenul “adunare”, îţi spun eu. Însemna orice loc în care erau mai multi oameni, aşa că nu le era permis să vorbească aproape niciodată. Creştinii ar putea argumenta că de fapt adunare se referă la întâlnirile lor de biserică şi că de fapt versetul are legătură cu cel în care tot Pavel susţine că nu le permite femeilor să dea învăţătură în biserică, că de fapt în creştinism bărbatul este stăpân peste o casă şi alte lucruri de astea. Dar eu te întreb: Pe cine crezi mai mult, pe mine ori pe ei? Cred că eşti conştient şi tu că un ateu care se respectă, nu poate lua în considerare astfel de argumente. Ştim încă dinainte că orice argument ar aduce un creştin este invalid. De ce ne-am obosi să verificăm validitatea atunci? Şi mai trebuie să ştii că orice verificare de acest fel, ar putea constitui un pericol pentru mintea ta. Şi asta pentru că oricând, argumentul lor ar putea fi din lista interzisă de versete, şi de obicei chiar de acolo este. În legătură cu ceea ce susţine ghidul în legătură cu “duşmănia”, din nou ai accesat tocmai ce era interzis. Ca să poţi să-ţi clădeşti argumentul, e necesară în primul rând evitarea acestor versete interzise şi apoi găsirea celor potrivite. De exemplu, poţi să recurgi la Iisus care spune că nu a venit să aducă pacea, ci sabia. Totuşi, nu intra în discuţii prea adânci, şi în primul rând evită să accepti explicaţia lor conform căreia ceea ce spune Iisus se referă la “sabia” care va cădea asupra creştinilor din cauza persecuţiilor, iar ca să eviţi acest lucru, e nevoie, bine-nţeles, să eviţi şi contextul. Dacă îţi vei găsi un creştin din acela care nu dă mare lucru pe Biblie – creştin de duminică, cum îl numesc unii dintre ei, atunci poţi să te consideri mulţumit. Ai toate şansele să-l prinzi în plasă. Dar nu te lua la dezbateri cu cei care par să ştie ce vorbesc, din nou îţi spun, prioritatea numarul unu e ca tu să îţi păstrezi mintea la adăpăst de argumentele lor. În legătură cu sclavii, pune-te pe treabă, însă ai grijă de versetele pe care le accesezi.

Sper că ai înţeles acum cât este de periculoasă Biblia, este un focar interminabil de inducere în eroare a minţii noastre. Sper să te vindeci de ceea ce a provocat în tine, de asemenea sper să ţi-l scoţi cât mai repede pe Iisus din cap. Nu este el atât de vrednic încât să ocupe mintea şi gândurile unui ateu. Auzi măi, să îndrăznească ei să spună: “Căci împotriva adevărului n-avem nici o putere; avem pentru adevăr.“!

Dawking,

Vezi Harta scrisorilor