Blogul Big Bang

“Arta, ca si moralitatea, consta in a trasa linia undeva.” – G. K. Chesterton

Scrisorile unui ateu batran catre unul mai tanar(8)

cu 7 comentarii

- 8 -

Dragul meu Richard,

A trecut o oarecare vreme mai lungă de când ţi-am scris ultima dată, însă dacă ai şti câte am avut de purtat pe umerii mei mă îndoiesc că ai considera nejustificată această întrerupere a corespondenţei noastre. Cu siguranţă îţi aminteşti de proiectul nostru educaţional şi de toate planurile pe care le-am făcut pentru a-i da o formă palpabilă şi cât mai practică. Ei, la asta am fost înhămat în ultima vreme, şi numai eu ştiu câtă energie am investit pentru a duce la capăt o bună parte din aceste planuri. Acum putem spune cu mâna pe inimă că timpul este aproape. Este timpul ca educaţia să fie în totalitate secularizată! Însă înainte ca acest lucru să se-ntâmple, e necesară o popularizare temeinică a ideii de umanism şi pentru asta avem nevoie de cât mai mulţi activişti. Aşa cum bine ştii şi tu, te-ai oferit încă înainte de demararea propriu-zisă a proiectului pentru o astfel de activitate, iar acum ţi se oferă din plin ocazia să iei partea la ea. Ca întotdeauna, nu te voi lăsa neinstruit în ce priveşte modul de a te raporta la această problematică şi în special în cazul de faţă în care o mulţime de oponenţi extremişti ţi se vor pune în faţă ca nişte colţi – însă fii conştient că puterea lor nu vine din argumentele lor, ci mai degrabă din numărul mare de adepţi religioşi.

Pentru a te face să înţelegi cât mai bine ceea ce ai de făcut, trebuie numaidecât să-ţi ofer o viziune cât mai completă şi raţională a educaţiei, şi nici vorbă să mă înţelegi greşit din moment ce vei da atenţie următoarelor rânduri ce ţi le scriu. În ce priveşte aspectul educaţiei, încreştinaţii aceştia trebuie făcuţi să înţeleagă că au trecut acele vremuri în care viziunea religioasă era turnată în minţile copiilor odată cu toate celelalte cunoştiinţe pe care aceştia le învăţau, iar dacă n-au trecut, atunci să n-aibă nicio grijă căci în curând li se va pune capăt. Primul nostru obiectiv este acela de a îndepărta religia din şcoli şi desigur că n-am avea nimic împotriva religiei dacă am considera că pretenţiile acesteia de adevăr sunt valide, însă noi suntem convinşi că sunt false! De aici vine de fapt protestul nostru. Dacă am considera că pretenţiile vreunui sistem de gândire religios sunt adevărate, atunci cum am putea afirma că acesta nu trebuie predat în şcoli şi pornind de la ce premise? Desigur, dacă ar fi vreunul adevărat, atunci am avea la fel de multe motive raţionale să propunem îndepărtarea lui din lista materiilor predate cum avem şi pentru a propune îndepărtarea unui obiect de care suntem convinşi că este adevărat în pretenţiile lui, cum ar fi logica spre exemplu. Nu am putea apela nici măcar la discriminare şi nici cel puţin la argumentul conform căruia fiecare este liber să aleagă ce şi cum gândeşte în orice domeniu. Încă nu s-a pomenit să se propună scoaterea logicii din şcoli pe motiv că sunt discriminaţi relativiştii care afirmă că legea noncontradicţiei este falsă, şi motivul pentru acest lucru este tocmai acela că noi suntem convinşi de validitatea logicii. Am propus însă îndepărtarea religiei – şi în câteva locuri am fost încununaţi de succes, şi am făcut această propunere tocmai pentru că noi suntem convinşi, cum am spus şi mai sus, că este falsă şi dăunătoare pentru intelectul copiilor respectivi. Aşa cum se vede, nu ne pasă câtuşi de puţin cine este discriminat atâta timp cât ni se pare că este vorba de adevăr! Acestea fiind spuse, dacă ai fost atent până acum, ai descoperit problema care ne-a frământat în tot acest timp pe noi, cei care am pus marele plan pe picioare. Nu ne putem prezenta în faţa guvernelor şi să afirmăm pur şi simplu că religia trebuie îndepărtată din şcoli pentru că este falsă. Am primi cel mult un şut în fund şi un la revedere din partea lor, dar nici gând să ni se accepte în acest mod vreo rezoluţie, spun asta pentru că mai toţi dintre ei sunt religioşi şi-şi primesc voturile de la religioşi. Aşa că am pus la cale o metodă mult mai subtilă, o cale prin care să ne atingem obiectivul fără ca ei să-şi dea seama cu adevărat de premisele noastre. Am plusat tocmai pe ceea ce ştiam că nu putem folosi ca argument în primele noastre analize. Am plusat pe discriminare şi dreptul la libera conştiinţă. În felul acesta abatem discuţia de la problema adevărului la discriminare şi libertatea de gândire, şi atâta timp cât ne vom focaliza asupra acestui aspect, adepţii religiei n-au decât să încerce să ne distrugă argumentele şi să se abată ei înşişi de la singurul argument care le-ar da câştig de cauză – cel prin care ar ridica problema adevărului pretenţiilor sistemului de gândire numit creştinism. Ar fi cu adevărat dramatic pentru noi ca vreunul dintre ei să se trezească şi să ne arunce această provocare, nu pentru că noi n-am avea dreptate (cel puţin suntem convinşi că avem), ci pentru că n-am avea nicidecum câştig de cauză în ce priveşte scopul nostru declarat, adică îndepărtarea religiei din şcoli. Şi cu toate că am amintit această idee puţin mai sus, să-ţi explic totuşi mai în detaliu în ce fel am putea pierde în încercarea noastră. Ei ar putea afirma că dacă avansăm problema discriminării şi liberei cugetări, atunci de fapt pretenţia noastră este să nu influenţăm copiii în a lua o decizie în favoarea religiei, însă, ar putea spune ei, pretenţiile de adevăr ale religiei sunt adevărate şi drept urmare, aşa cum influenţăm deciziile copilului în ce priveşte orice lucru adevărat (ştiinţe, logică, etc.) le vom influenţa şi în acest aspect. Iar în acest punct am fi cu totul învinşi sau dacă am avea încă o şansă de victorie, ea este atât de mică încât nu merită luată în seamă câtuşi de puţin. Am putea plusa de data asta, dar numai fiindcă am fi fost descoperiţi în premisele noastre, pe faptul că pretenţiile de adevăr ale religiei sunt invalide. Însă ce şansă de izbândă am avea? Am putea avansa testul ştiinţific drept test de adevăr, dar cum ştim parşivitatea raţională a acestui soi de oameni, ne-am trezi la uşă cu o piedică şi mai de netrecut. Ar putea spune că sunt de acord cu testul ştiinţific şi ne-ar putea pretinde să demonstrăm ştiinţific tocmai raţionalitatea noastră. Şi cum puţini dintre noi sunt suficient de proşti să mai creadă că am putea realiza un test ştiinţific fără să considerăm în mod aprioric raţiunea ca validă, şi asta tocmai prin faptul că ne-am folosi de raţiune în fiecare etapă a efectuării testului, am eşua tocmai în testul de adevăr pe care l-am propus pentru a fi filtrul în ce priveşte ce se predă şi ce nu se predă în şcoală. Cu alte cuvinte, n-ar mai lua în considerare vreun raţionament de-al nostru pe motiv că nu trece testul de adevăr propus tocmai de noi şi din nou am pierde în favoarea cauzei lor, însă într-un mod ruşinos de data asta. Desigur, noi ştim ce susţin ei, şi anume că testul ştiinţific nu este un test de adevăr aplicabil oricărei afirmaţii pretins valide, iar noi tocmai prin faptul că l-am avansa ca fiind aplicabil, ne-am descalifica propria poziţie – şi asta fără să ne-o ceară nimeni. Oricum, odată ajunşi la problema adevărului afirmaţiilor religiei, cam orice argument am avansa, n-am avea sorţi de izbândă fără să avem majoritatea de partea noastră sau mai bine spus, de partea ateismului – ceea ce ştim că nu se va întâmpla, sau mai corect spus, nu încă. Aşa că, ceea ce avem de făcut este să evităm pe cât de mult putem această ambuscadă şi să mizăm totul pe cele două arme care ne rămân, discriminarea şi libera cugetare.

În rest, despre scopul educaţiei presupun că nu mai este nevoie să te înştiinţez, acesta este de a dezvolta în copil un spirit ştiinţific şi o gândire critică specifice nouă, cu toţii ştim că ar fi o minciună să spunem că lucrurile stau altfel în privinţa aceasta. Noi ateii militanţi, avem o misiune în această societate şi aceasta nu e deloc uşoară. Lupta continuă împotriva discriminării nu este decât un pretext pentru adevăratele noastre scopuri, poţi vedea asta din proiectele noastre materializate sub forma Dumnezeu probabil nu există, şi mai ales din faptul că ne plângem de discriminare când e vorba ca pe un perete al vreunei instituţii publice să se găsească vreun simbol creştin. Restul detaliilor legate de ţinuta pe care trebuie s-o afişezi în raport cu aceşti oameni şi relaţiile pe care te voi ajuta să le iniţiezi, aş fi încântat să le discutăm odată cu prima noastră întâlnire din acest sezon.

Al tău, Dawking,

7 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. hai sa te vad:
    Propune o metoda de a dovedi o afirmatie ca adevarata fara a te folosi de metoda stiintifica.
    Atata bati saua cu stabilirea ratiunii ca si adevarata.
    Arata-mi ca ai o alternativa.
    Ca eu stiu care e.
    Sa te refugiezi in “dumnezeu a facut asta, nu stim cum, ca nu meritam”.
    Nu ma mai obosesc sa-ti raspund la scrisoarea asta ca nu merita efortul, e evident ca-mi tocesc tastele degeaba.

    dumnezeueateu

    iunie 27, 2009 at 2:00 am

  2. Mie-mi revine sarcina uşoară în ceea ce m-ai provocat. Însă răspunsul tău se va dovedi cu mult mai dificil. Aşa că afirmaţia pe care o voi face eu este următoarea: „Ştiinţa este o metodă adecvată pentru a ajunge la unele concluzii valide.” Iată afirmaţia pentru care orice demonstraţie ştiinţifică este invalidă, aşa că cealaltă metodă de a demonstra că această afirmaţie este adevărată este tocmai una anterioară ştiinţei şi care ar trebui să stea la baza ştiinţei: raţiunea. Îţi spun din experienţele anterioare (discuţii cu alţi atei) că este foarte posibil să greşeşti în comentariul tău viitor, aşa că te sfătuiesc să fii foarte atent.

    Syme

    iunie 27, 2009 at 8:02 am

  3. eu ti-am zis de ratiune nu de stiinta.
    Stiinta are propriile baze care sunt ipoteza, observatia, concluzia si demonstratia.

    Demonstreaza-mi altfel decat prin metoda stiintifica ca exista o metoda mai buna decat metoda stiintifica pentru a cunoaste lumea.

    Cat despre ratiune e suficient sa-mi spui daca esti de acord cu asta:
    Daca A e egal cu B atunci si B e egal cu A.

    Daca nu esti de acord demonstreaza-mi ca e fals.

    dumnezeueateu

    iunie 28, 2009 at 11:48 pm

  4. Mi-ai spus de ştiinţă fără îndoială, iată:

    hai sa te vad:
    Propune o metoda de a dovedi o afirmatie ca adevarata fara a te folosi de metoda stiintifica.

    Iar eu am propus metoda, iar dacă am propus o metodă de a dovedi o afirmaţie ca fiind adevărată fără a mă folosi de ştiinţă, cum de nu eşti de acord cu răspunsul meu(ori eşti)? Pe de altă parte, eu n-am afirmat niciunde că metoda ştiinţifică n-ar fi utilă (sau cea mai bună) pentru a cunoaşte lumea. În primul caz mi-ai cerut să-ţi propun o metodă diferită de cea ştiinţifică pentru a demonstra o afirmaţie ca fiind adevărată, acum îmi ceri să arăt fără metoda ştiinţifică faptul că există vreo metodă mai bună decât cea ştiinţifică pentru a cunoaşte lumea. Există ceva ce nu te-a mulţumit la primul meu răspuns? Pentru că văd că ai abandonat cu totul cerinţa respectivă şi cu totul ai ignorat şi răsunsul meu. Iată ce am afirmat eu în comentariul trecut:

    „Ştiinţa este o metodă adecvată pentru a ajunge la unele concluzii valide.” Iată afirmaţia pentru care orice demonstraţie ştiinţifică este invalidă,

    Eşti ori nu eşti de acord cu această afirmaţie?

    Syme

    iunie 29, 2009 at 12:50 am

  5. Daca ai explica mai bine afirmatia si modul in care ai ajuns la ea eu unul ti-as putea spune daca sunt de acord cu ea sau nu.

    Mai voiam sa te intreb ce intelegi prin “dar numai fiindcă am fi fost descoperiţi în premisele noastre, pe faptul că pretenţiile de adevăr ale religiei sunt invalide”.

    Tu nu pornesti de la aceeasi premiza? Iti inchipui ca te vei reincarna dupa moarte sau ca vei ajunge in Nirvana? Iti inchipui ca Jupiter sta in Olimp si arunca fulgere din pumn sau ca oamenii se indragostesc din cauza ca sunt sagetati de Cupidon? Consideri astfel de supozitii valide?

    lepton

    iunie 29, 2009 at 12:21 pm

  6. lepton, aş prefera să las afirmaţia respectivă la nivel de provocare. Mie mi-ar putea fi foarte uşor să-ţi răspund, iar ţie să judeci după. Cel mai antrenant ar fi totuşi să judeci o afirmaţie de unul singur şi să tragi o concluzie (fără să-ţi pună alţii răspunsul în faţă) şi apoi să confrunţi raţionamentul tău cu al altora (cu al meu în cazul de faţă, pe care ţi-l voi pune la dispoziţie apoi). Te rog doar să nu iei acest răspuns ca pe unul evaziv – pentru că nu e deloc aşa. Eu vreau pur şi simplu să te provoc.

    Sunt de asemenea într-o perioadă (sesiune) în care n-am timp de scris (cât aş vrea). Îţi voi răspunde şi la întrebarea cu premisa puţin mai târziu (peste câteva zile poate).

    Syme

    iunie 29, 2009 at 2:01 pm

  7. lepton

    Am descoperit comentariul tău cu totul întâmplător şi văd că nu ţi-am dat un răspuns. Foarte probabil ca şi tu să fi uitat de el până la această vreme.

    Răspunsul pe care ţi l-aş da în ce priveşte problema religiilor are mai multe aspecte. Este drept că pe de o parte consider la nivel de premise că pretenţiile unor religii sunt invalide – aici mă refer la unele pretenţii care afirmă relativitatea adevărului, imposibilitatea de cunoaştere a realităţii, faptul că tot ce există este o iluzie etc. Aş putea spune că acestea sunt intrinsec contradictorii, odată ce le accepţi validitatea ajungi în mod necesar la faptul că acceptarea ta este una invalidă. Asta nu înseamnă însă că toate religiile au aceleaşi pretenţii de adevăr pentru a le băga pe toate într-o oală. Gândirea ateistă în acest punct mi se pare copilăresc de simplistă. Se afirmă că ateii sunt sceptici în ce priveşte toţi zeii plus zeul creştinismului, în timp ce creştinii sunt sceptici în ce priveşte toţi zeii mai puţin zeul lor. Formularea generală a acestei afirmaţii este acceptabilă, însă problema apare când la o privire mai apropiată îţi dai seama ce fel de “scepticism” avansează ateii şi ce fel de scepticism avansează creştinii de care vorbim. Majoritatea ateilor vor cere de la bun început un soi de dovezi ştiinţifice pentru a demonstra ceva ce nici nu intră şi nici nu poate intra sub incidenţa ştiinţei, creştinii sunt departe de această eroare. Un alt aspect al răspunsului este lagat de zei precum Jupiter ori Zeus care prin definiţie sunt parte a universului – acceptarea acestor zeităţi lasă deschisă întrebarea ştiinţifică în ce priveşte existenţa lor – unul din puţinele momente în care întrebarea ateilor legată de punerea ştiinţifică în evidenţă a lor este validă. În acest punct voi adera şi eu la această poziţie – dacă există în Olimp, atunci să-i căutăm şi să-i descoperim. Creştinismul dă un răspuns în funcţie de fiecare entitate pusă în discuţie, iar dacă nu consider valide aceste supoziţii, sper să răspunsul meu te-a lămurit de ce.

    Syme

    octombrie 24, 2009 at 3:30 pm


Lasă un Răspuns