Citatul zilei: Cugetul – Nu vreau să-mi bag iar în cârd cu el!
PRIMUL UCIGAŞ: Ce, ţi-e frică?
AL DOILEA UCIGAŞ: Nu frică de oameni: doar am împuternicire să-l omor. Frică de osânda pentru care zapisele oamenilor nu fac doi bani.
PRIMUL UCIGAŞ: Te credeam hotărât.
AL DOILEA UCIGAŞ: Da, să-l las să trăiască.
PRIMUL UCIGAŞ: Mă duc la ducele Gloster, să-i spui.
AL DOILEA UCIGAŞ: Nu, stai niţel. Gândurile milostive o să-mi treacă. De obicei ţin numai pănă ajung să număr douăzeci.
PRIMUL UCIGAŞ: Hei, ţi-a mai trecut?
AL DOILEA UCIGAŞ: Pe legea mea! O drojdie de cuget parcă tot mai e pe fund.
PRIMUL UCIGAŞ: Gândeşte la răsplata ce ne-aşteaptă, când treaba va fi gata.
AL DOILEA UCIGAŞ: Să mă ia dracu ‘! Am hotărât: îl omorâm. Uitasem câştigul.
PRIMUL UCIGAŞ: Unde mai ţi-e cugetul?
AL DOILEA UCIGAŞ: La ducele Gloster în chimir.
PRIMUL UCIGAŞ: Bagă de seamă, o să zboare cât l-o deschide să ne plătească!
AL DOILEA UCIGAŞ: Halal de-aşa pagubă! Ducă-se! Puţini s-or găsi, poate nici unul, să mi-l ia cu simbrie.
PRIMUL UCIGAŞ: Şi dacă se întoarce îndărăt?
AL DOILEA UCIGAŞ: Nu vreau să-mi bag iar în cârd cu el. Te face prea slab, nu poţi fura, fără să te pârască; nu poţi sudui, fără să te mustre; nu poţi dormi cu nevasta altuia, fără să te dezveleasacă. Eu un duh uşor de ruşinat, gata a roşi, greu consimţitor, în fiecare; meşter în a pune piedici. Odată m-a făcut să duc înapoi o pungă cu galbeni, ce-mi picase în cale. Usucă pe cine-l adăposteşte. E surghiunit din târguri şi cetăţi, ca o ciumă. Dacă vrei să trăieşti bine, încrede-te în tine şi scuteşte-te de aşa slugă.
PRIMUL UCIGAŞ: Să plesnesc! Uite, simt cum mi-a căzut cugetul în cot, ca un cârcel, şi-mi spune să nu-l omor pe duce!
William Shakespeare, Viaţa şi moartea regelui Richard al III-lea, Ed. Paralela 45, 2006
RSS - Posts


Salut,
Imi place foarte mult articolul. Se poate sa il postez si la mine pe blog.
Merci
Claudiu
iunie 19, 2009 at 9:52 am
Sigur.
Syme
iunie 19, 2009 at 11:11 am
Am gasit-o si in alta traducere. Oricum multumesc. Constiinta este una dintre armele puternice ale crestinilor atunci cand purtam o discutie cu ateii sau chiar cu necrestinii. Este ca un cal troian. Aceasta arma o putem folosi pentru mantuirea lor. Mai multe aici: http://www.caleamaestrului.ro
Claudiu
iunie 19, 2009 at 11:27 am
Tuturor ateilor pe care i-am intalnit i-am intrebat “Te-ai simtit vreodata vinovat”?
Si raspunsul a fost DA:).
CE bine ca a lasat Dumnezeu in fiecare om cuget si constiinta. Depinde insa daca ele mai sunt active, functionale.
Cele bune
alexandru
iunie 20, 2009 at 9:26 pm