Blogul Big Bang

1

Pentru început vreau să vă spun că acesta nu se doreşte a fi un articol despre politică, ci mai degrabă despre oameni. Partidele politice nu sunt pur şi simplu o adunătură de idealuri, sunt mai degrabă o adunătură de oameni care se presupune că ar trebui să împărtăşească nişte idealuri. Dacă le împărtăşesc ori nu, cei care urmăresc ştirile mai des decât mine ar trebui să ştie. În ce mă priveşte, am văzut mulţi oameni care se plâng de corupţie şi nedreptate, dar în acelaşi timp aruncă ei înşişi cu mita în colo şi-n coace. În schimb pe cei puţini despre care ştiu bine că nu se coboară la nivelul mitei, nu i-am auzit niciodată descărcându-şi nemulţumirile asupra clasei politice. La urma urmei, odată ce ştii că această clasă politică este alcătuită de fapt din oameni care înainte nu făceau parte din ea şi care nu au ajuns corupţi din cauza politicii, ci politica din cauza lor – aşa cum spun, odată ce ştii acest lucru şi tot mai vrei să acuzi pe cineva de corupţie, atunci poţi acuza omul în general. Diferenţa care există este aceea că în politică se pune problema unor sume mai mari decât la nivelul unui paznic de la nu ştiu ce fabrică. Mita pe care trebuie să o dai pentru a dobândi loc în vreun cămin studenţesc când ai vreo 5 restanţe în timp ce un oarecare fără nicio restanţă rămâne pe dinafară este, desigur, mai mică decât mita care se dă pentru a câştiga “prin licitaţie” cine ştie ce lucrare la ministerul transporturilor. Despre prima ştiu sigur că se întâmplă şi nu am niciun motiv să cred că a doua este scutită de la a se înfăptui.

2

Pe de altă parte, s-ar putea să vă par foarte moral spunându-vă despre toate aceste lucruri, mă pot asigura destul de bine că nicio pată a caracterului meu nu răzbate până la cititorii mei. Foarte posibil să reuşesc acest lucru şi dacă aş ajunge pe micul ecran. Însă aceste lucruri nu spun nimic despre mine. Ar fi mai bine să o întrebaţi pe soţia mea şi pe cei câţiva prieteni pe care îi am dacă vreţi să ştiţi cum stau lucrurile cu mine. Dacă eu reuşesc acest lucru, este foarte probabil ca unii mult mai instruiţi decât mine în prezenţa scenică să reuşească şi mai mult afişarea unui caracter de o mare ţinută morală. Adevărul este că nu cunoaştem oamenii pe care-i votăm, cunoaştem doar o imagine pe care şi-au făcut-o prin intermediul mass-media, cum şi despre mine cunoaşteţi doar imaginea pe care o am în urma celor câteva articole. Şi de cele mai multe ori imaginea nu corespunde  cu persoana.

3

Întrebarea este legată de motivaţia lui Cernea de a nu fi corupt. Faptul că a militat pentru scoaterea icoanelor din şcoli ori pentru libera exprimare – cel puţin mie nu-mi spune nimic despre această motivaţie a lui. Sloganul lui, gândeşte îndrăzneţ, nu spune mai nimic despre a nu fi corupt. Poate că micii atei sau micii penticostali se vor simţi mai în largul lor dacă cine ştie ce cruce ori icoană nu va veghea asupra lor din spatele clasei, dar încă odată, acest aspect nu lămureşte cu nimic faptul că Remus Cernea ar fi un ales mai bun. Însă el, pentru a nu se folosi de aceleaşi strategii ca oamenii politici binecunoscuţi (promisiuni iluzorii, ulei, zahăr, făină etc.), trebuie să arate că este într-adevăr mai bun. Însă într-o Românie unde acest termen a fost aproape stâlcit, chiar şi această realizare fantastică ar avea prea puţină importanţă.

4

Pe siteul acestuia se afirmă că actuala clasă politică este epuizată moral, ceea ce este plauzibil. Însă în ce constă această epuizare şi cu ce diferă de epuizarea morală a întregii ţări? În urmă cu vreo două zile am purtat o discuţie cu cineva (un student umanist de o ţinută intelectuală ridicată) care consideră că a minţi pentru a te sustrage de la consecinţele faptului că ai fost iresponsabil este un lucru extrem de onorabil şi chiar că se simte onorat când pune în practică acest lucru. Nu cu mult timp în urmă am văzut nişte oameni care se pretind creştini acuzând un alt om pretins creştin pentru că le-a pus beţe în roate (în mod neintenţionat) în a fi necinstiţi şi au fost daţi cu toţii de gol. Câţiva dintre aceştia vor fi sau chiar sunt deja oameni politici – aici îşi are rădăcinile clasa politică.

Oare dacă nu suntem în stare să respectăm o valoare simplă, cum este onoarea, vom fi în stare să construim altele mai sofisticate precum adevărata democraţie şi libera exprimare?